Volltext

ROMÂNIA
CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I
SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr(...)

D E C I Z I A NR. 92
Şedinţa publică din data de 6 mai 2008
Preşedinte - G (...)
Judecător - (...) (...)
Grefier - (...) (...) S.

Pe rol fiind soluţionarea apelului declarat de reclamanta V. (...), domiciliată în P,(...), . 9D, .36, jud. P împotriva sentinţei nr. 15 din data de 7 ianuarie 2008 pronunţate de T r i b u n a l u l P r a h o v a în contradictoriu cu pârâta SC E. România SA (succesoare a SC N. SA), cu sediul în B, E. D. de H., nr. 15, sector 1 .
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, potrivit chitanţei nr. (...)/12.03.2008 şi timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanţă şi ataşate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns apelanta-reclamantă V. (...), personal şi asistată de avocat O. B., din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocaţială nr. 22, lipsind intimata-pârâtă SC E. România SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-reclamantă V. (...), personal şi asistată de avocat O. B., solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea acţiunii în sensul constatării nulităţiiabsolute a clauzei abuzive nr. 6.1. din contractul seria (...) nr. (...) încheiat între apelantă şi SC N. SA, actualmente SC E. SA.
Cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, în mod greşit apreciindu-se că această clauză abuzivă nu crează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile asumate de părţi, astfel cum este definit de art. 4 din Legea nr. 139/2000, potrivit căruia „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă, ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, crează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor buneicredinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.”.
Contractul semnat de părţi este un contract de adeziune, un contract ale cărui clauze nu au fost negociate de către părţi. Este inechitabil ca prin aplicarea acestei clauze, de la un debit iniţial de 61$ să se ajungă în prezent la 22 de milioane vechi, în condiţiile în care debitul a fost achitat înainte de de rămânerea definitivă a sentinţei şi investirea ei cu formulă executorie.
Nu trebuie ignorat nici faptul societatea pârâtă nu a continuat să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de reclamantă, din momentul în care s-a înregistrat debitul aceasta încetând prestarea serviciilor la care era obligată.
Se arată, totodată, că apelanta-reclamantă a avut tot timpul convigerea că utilizatorul real, beneficiarul real al serviciilor prestate, îşi plăteşte facturile. De altfel, acest utilizator este menţionat şi în cuprinsul contractului.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 469/2002, clauza contestată ar putea fi permisă, însă doar în situaţia în care astfel de clauze sunt negociate direct de către părţi.

C U R T E A

Asupra apelului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a sub nr(...) reclamanta V. (...) a chemat în judecată pe pârâta SC E. Romania SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive nr. 6.1 din contractul seria (...) nr. (...) încheiat între părţi.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 14.11.2002 părţile au încheiat un contract de prestări servicii de telefonie mobilă, însă în realitate o altă persoană a folosit efectiv aceste servicii, urmând ca în baza convenţiei verbal încheiate cu acesta din urmă, utilizatorul direct să achite convorbirile efectuate şi abonamentul aferent.
A precizat reclamanta că a fost acţionată în judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 9971/2005 pronunţată de J u d e c ă t o r i a P l o i e ş t i a fost obligată la plata sumelor conform contractului încheiat, sentinţă ce a fost investită cu formulă executorie. S-a susţinut că debitul principal a fost achitat înainte de investirea sentinţei menţionate, astfel că penalităţile ulterioare nu mai trebuiau calculate.
A mai arătat reclamanta că pentru obţinerea titlului executoriu, pârâta s-a folosit de clauza inserată în art. 6.1 din contractul părţilor, potrivit căreia totalul penalităţilor de întârziere în decontare pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. S-a considerat că o astfel de clauză este una abuzivă în înţelesul Legii nr. 139/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, fiind îndeplinite prevederile art.4 din acest act normativ. Astfel, s-a susţinut că în cauză contractul părţilor este unul de adeziune, care nu a putut fi negociat în nici un fel cu societatea de telefonie, iar datorită clauzei menţionate reclamanta este nevoită să achite sume exagerat de mari faţă de cuantumul debitului principal, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că clauza penală invocată nu poate fi considerată abuzivă în sensul prevederilor Legii nr. 193/2000.
În urma probelor administrate în cauză, T r i b u n a l u l P r a h o v a a pronunţat sentinţa nr. 15/7.01.2008, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în considerente, că reclamanta avea posibilitaea să rezilieze contractul în cazul în care ar fi apreciat că nu poate face faţă caluzelor inserate.
Totodată, instanţa a mai reţinut că suma datorată cu titlu de penalităţi a fost generată chiar de reclamantă, care a stat în pasivitate şi nu şi-a executat obligaţiile asumate prin contract.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente : instanţa, în mod greşit, a considerat că această clauză nu creează prin ea însăşi un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, întrucât este evident că un eventual prejudiciu suferit de intimată în urma neachitării în termen a preţului contractului de 61$ nu poate echivala cu cuantumul exorbitant al penalităţilor. Eventualul prejudiciu suferit ca urmare a întârzierii plăţii nu poate fi decât cel mult egal cu suma care reprezenta debitul principal.
Apelanta susţine că nu a avut cunoştinţă de debitul existent, pentru că utilizatorul real, respectiv persoana care a beneficiat de serviciile de telefonie mobilă, nu a achitat factura.
Intimata, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi formula eventuale apărări.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în apel, Curtea reţine următoarele :
Părţile au încheiat un contract de prestări servicii nr.(...)/14.11.2002, care la art. 61 stipulează în mod expres că totalul penalităţilor de întârziere în decontare şi a daunelor poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Acest contract a fost reziliat în anul 2005 pentru neplata facturilor telefonice de către reclamantă, cuantumul debitului fiind de 63,51$, calculul penalităţilor de întârziere însumând 3517,80 lei penalităţi de întârziere aferente debitului, calculate până la 10.08.2007.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe E. produsului sau serviciului respectiv”.
În speţă, criticile apelantei vizând calificarea contractului de prestări servicii încheiat cu intimata, ca fiind un contract de adeziune care nu poate fi negociat în niciun fel cu furnizoarea de servicii, sunt fondate.
Numai astfel se justifică faptul că deşi a încetat prestarea serviciului încă din anul 2005, când neplata serviciului facturat era de 63,51$, intimata a continuat să calculeze penalităţi de întârziere până în august 2007, totalizând 2201,95 lei , până la pronunţarea sentinţei nr. 9971/14.12.2005 a J u d e c ă t o r i e i P l o i e ş t i şi calculând în continuare, după obţinerea titlului executoriu penalităţi până la valoarea de 3517,80 lei .
În baza art. 296 Cod pr.civilă, Curtea va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa în sensul că va admite acţiunea şi va constata nulitatea absolută a clauzei abuzive nr. 6.1 inserată în contractul seria (...) nr. (...) încheiat între părţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod pr.civilă,

Pentru aceste motive,

În numele legii
D E C I D E

Admite apelul declarat de reclamanta V. (...), domiciliată în P,(...), . 9D, .36, jud. P împotriva sentinţei nr. 15 din data de 7 ianuarie 2008 pronunţate de T r i b u n a l u l P r a h o v a în contradictoriu cu pârâta SC E. România SA (succesoare a SC N. SA), cu sediul în B, E. D. de H., nr. 15, sector 1 .
Schimbă în tot sentinţa, în sensul că admite acţiunea şi constată nulitatea absolută a clauzei abuzive nr. 6.1 din contractul seria A.A.P. nr. (...) încheiat între părţi.
Obligă intimata-pârâtă să plătească 6,15 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanta-reclamantă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
Preşedinte Judecător
G (...) (...) (...)

Grefier
(...) (...) S.

Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120

Red. G.A. / C.G.R. - 5ex./30.05.2008
Dosar fond (...)- T r i b u n a l u l P r a h o v a
Jud. fond N. N. (...)